Marcel Janco

Marcel Iancu (Marcel Janco) (1895, București – 1984, Ein Hod, Israel) a fost pictor, grafician, arhitect și teoretician al artei, una dintre figurile fundamentale ale avangardei românești și europene. Personalitate multidisciplinară, Iancu a legat experiența radicală a dadaismului de constructivism și de modernismul interbelic, desfășurând o activitate importantă atât în România, cât și în Israel.
În 1915 a plecat la Zürich pentru a studia arhitectura. Acolo, alături de Tristan Tzara, Hans Arp și ceilalți artiști reuniți în jurul Cabaretului Voltaire, a participat în 1916 la nașterea mișcării Dada. A realizat măști, afișe, ilustrații și decoruri, contribuind la definirea vocabularului vizual al noii mișcări. Întors în România în 1922, a devenit unul dintre principalii promotori ai avangardei bucureștene și o prezență centrală în jurul revistei „Contimporanul”. Institutul Cultural Român
În pictură și grafică, creația lui Marcel Iancu este caracterizată de geometrizarea formelor, fragmentarea de inspirație cubistă, expresivitatea liniei și construcția energică a suprafeței. Portretul, figura umană, natura statică și compozițiile cu personaje sunt transformate prin simplificare și reorganizare geometrică, imaginea oscilând între figurativ și abstract. MNAR descrie, de pildă, lucrarea Țărancă cu ouă din 1930 prin utilizarea unghiurilor și formelor geometrice în locul reprezentării realiste.
În paralel, Iancu a avut un rol major în arhitectura modernistă românească, proiectând numeroase locuințe și imobile bucureștene și susținând o arhitectură funcțională, eliberată de ornamentul istoricist.
În 1941 s-a stabilit în Palestina, iar mai târziu a contribuit la întemeierea coloniei de artiști de la Ein Hod, continuând să picteze și să promoveze arta modernă. Institutul Cultural Român Prin diversitatea creației și caracterul experimental al operei sale, Marcel Iancu rămâne unul dintre principalii creatori care au conectat arta românească la marile mișcări ale avangardei internaționale.