Vigh Bertalan

Bertalan Vígh (5 aprilie 1890, Rimavská Sobota – 1 septembrie 1946, Budapesta), cunoscut și sub numele de Bartholomäus Vigh, a fost un pictor maghiar reprezentativ pentru arta central-europeană din prima jumătate a secolului XX. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Budapesta, unde i-a avut printre profesori pe Ede Balló, László Hegedűs și Károly Ferenczy, acesta din urmă exercitând o influență importantă asupra evoluției sale artistice.

Un episod semnificativ al formării sale îl reprezintă participarea, în 1913, la colonia artistică de la Baia Mare, unde Vígh a intrat în contact direct cu preocupările pentru pictura în aer liber, lumină și culoare. Lucrările realizate în această perioadă au fost ulterior prezentate într-o expoziție la Budapesta.

Opera lui Bertalan Vígh este dominată de portret și figura feminină, pictorul fiind atras de reprezentarea femeilor elegante, a tinerelor cu flori, a nudurilor și a scenelor de interior. Personajele sunt adesea desprinse din fundaluri intens colorate, iar tușa amplă și liberă conferă picturii prospețime și spontaneitate. Cromatica vibrantă și interesul pentru lumină apropie creația sa de sensibilitatea impresionistă și postimpresionistă.

Primul Război Mondial avea să-i influențeze profund destinul și pictura. Înrolat în armata austro-ungară, a fost capturat și a petrecut mai mulți ani ca prizonier de război în Turkestan. Experiența orientală i-a oferit o nouă lume de motive: personaje, negustori, arhitecturi și scene din viața cotidiană a Asiei Centrale, pe care le-a transpus ulterior în numeroase compoziții.

Astăzi, Bertalan Vígh este apreciat în special pentru portretele feminine și pentru compozițiile sale orientale, în care eleganța desenului, libertatea tușei și bogăția cromatică definesc un limbaj pictural personal și recognoscibil.