Emil Volkers

Pictor și litograf german (1831-1905), reprezentant al scolii müncheneze și de la Düsseldorf, specializat în scene militare, cu cai, și în scene de gen, activ în cercul de artiști care au lucrat pentru principele Carol I. Îsi începe studiile la Academia de Artă din Dresda, apoi la München, cu doi specialiști în scenele de bătălie și cu cai, Albrecht Adam tatăl si fiul acestuia, Franz Adam. Bun observator si profesionist, cunoscător excelent al anatomiei cabaline, Volkers devine faimos dupã publicarea unui apreciat album despre cabaline, în 1859. Pasionat de artã si de reprezentările militare, dornic a face cunoscute frumusețile noii sale patrii, tânărul domnitor Carol I îl cheamă la București pe Volkers în1867, numindu-l pictor de curte (Hofmaler). Pe măsurã ce îsi organiza armata, principele Carol I avea nevoie și de reprezentarea acesteia, și de figurarea lui ca autoritate supremă. Cum cromolitografia constituia un mijloc ideal de multiplicare și revenise în atenția ilustratorilor, el comandă lui Volkers o serie de imagini în culori de mari dimensiuni, imprimate la Düsseldorf, care să prezinte scene de manevre militare. Lucrările pictorului, aflate in colectia princiarã, sunt expuse în 1873 la Expozitia Societății Amicilor Belelor-Arte (Calul Alb și Un bâlci la Argeș). În timpul războiului din 1877, Volkers a întovărașit armata română în campania din Bulgaria. Până spre sfârsitul secolului a mai călătorit cu numeroase ocazii în țara noastrã, atras de pitorescul peisajului sau de portul popular, care, treptat, au luat locul compozițiilor militare, caii și animalele de tracțiune rămânând în continuare prezențe ineluctabile. Acribia cu care a notat detaliul etnografic conferã azi lucrărilor sale un prețios caracter documentar, în care gustul pentru narație este subliniat de factura sa lisã si riguroasã.