Vajda Zsigmond

Vajda Zsigmond (1860, București – 1931, Budapesta) a fost pictor maghiar de formație academică, activ între finele secolului XIX și primele decenii ale secolului XX. S-a format la Mintarajziskola din Budapesta, unde i-a avut profesori pe Székely Bertalan și Lotz Károly, perfecționându-se apoi la München, în atelierul lui Gyula Benczúr. În această matrice central-europeană, a dezvoltat un figurativ elegant, construit pe rigoarea desenului și pe o paletă caldă, temperată.

Tematic, a abordat portretul și scena de gen – interioare, baluri, momente domestice –, dar și peisaje urbane și motive venețiene. Personajele feminine, surprinse în atitudini reținute, devin noduri de compoziție într-un spațiu ordonat, cu lumini blânde și ritmuri decorative discrete. Tușa este sigură, narativă, iar cromatica pune accentul pe atmosferă și psihologie, nu pe efect facil.

Vajda a expus constant în saloanele budapestane (Könyves Kálmán Szalon, Műcsarnok; retrospectivă la Nemzeti Szalon, 1921), iar operele sale se regăsesc astăzi în colecții publice din Ungaria. În posteritate, a rămas apreciat ca autor de pictură de gen cu rafinament clasic, un artist care a unit disciplina academiei cu sensibilitatea modernității temperate.

Prin măsura compoziției, claritatea desenului și tonalitățile calde, Vajda Zsigmond oferă o imagine coerentă a gustului central-european de la 1900, confirmând profilul unui pictor pentru care eleganța și echilibrul au fost repere constante ale operei.