Constantin Isachie Popescu

Constantin Isachie Popescu (1888 – 1967) a fost un pictor român recunoscut pentru varietatea genurilor pe care le-a abordat — naturi statice, peisaje, portrete și vedute urbane. 

Născut la Pașcani, Popescu a studiat iniţial dreptul și a practicat avocatura timp de aproximativ zece ani, înainte de a-și dedica viaţa picturii. 
Ulterior, și-a perfecționat formarea artistică la Academia de Belle Arte din București, în clasa pictorului G. D. Mirea, cu continuare de studii în Paris, Florenţa şi Londra. 

Opera lui Popescu se caracterizează printr-o paletă cromatică caldă şi lumină discretă, precum și prin o tușă sigură, moderată — trăsături ce fac din naturile statice cu flori şi din peisaje două dintre registrele sale cele mai apreciate. De pildă, lucrările cu buchete, vase şi flori în prim-plan reflectă o sensibilitate pentru frumusețea cotidiană, redată cu eleganţă şi rafinament. 
În peisajele sale, Popescu surprinde atât zone rurale cât şi scene urbane — evoluând între contemplativ şi decorativ, dar întotdeauna cu un simţ al compoziţiei bine ancorat. 

El s-a făcut remarcat în perioada interbelică ca membru al societăţii „Tinerimea artistică”, participând la expoziţii permanente şi obţinând premii la Saloane Oficiale. 

Astăzi, lucrările lui Popescu sunt frecvent identificate la licitaţii şi reprezintă alegeri valoroase pentru colecţionarii interesaţi de pictura românească a secolului XX — datorită stilului său clar, temelor accesibile şi măiestriei execuţiei.