Cornel Medrea

Corneliu Medrea (1888–1964) a fost unul dintre cei mai importanți sculptori români ai secolului XX, un artist care a contribuit decisiv la modernizarea sculpturii românești și la consolidarea unei identități plastice naționale. Născut la Miercurea Sibiului, Medrea a studiat la Budapesta și Viena, formându-se într-un context academic solid, dar și receptiv la curentele moderniste ale vremii.

Opera sa se remarcă prin echilibrul între tradiție și modernitate, prin forța expresivă a volumului și prin sensibilitatea față de subiectul uman. Medrea a creat o serie amplă de lucrări — portrete, compoziții alegorice, monumente publice și scene inspirate din viața rurală — în care redă cu naturalețe și noblețe demnitatea ființei umane.

Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără „Ciobănașul”, „Tinerețe”, „Maternitate", „Călăreț roman”, dar și numeroase monumente ridicate în București, Alba Iulia și alte orașe din țară. Sculptura lui Medrea se caracterizează printr-o modelare viguroasă și claritate a formei, printr-o frumusețe clasică filtrată prin sensibilitatea modernă.

În calitate de profesor la Academia de Belle-Arte din București, a influențat generații întregi de artiști, fiind recunoscut pentru exigența și devotamentul său față de artă.

Astăzi, Corneliu Medrea este considerat o figură emblematică a sculpturii românești, un artist al echilibrului și al armoniei, care a reușit să exprime prin bronz, marmură și piatră forța și demnitatea spiritului uman. Muzeul ce-i poartă numele din București păstrează o parte importantă din moștenirea sa artistică.