Corneliu Petrescu

Corneliu Petrescu a fost un pictor român cu un traseu neconvenţional: născut în 1924 în Slănic, judeţul Prahova, a început viaţa profesională în medicină, dedicându-se cercetării în endocrinologie — şi abia mai târziu artelor plastice, în jurul vârstei de 40–50 de ani. După ce a decis să se concentreze pe pictură, a adoptat o abordare personală, aut-didactă, influenţată de arta bizantină, de icoane, de fresce, dar şi de o sensibilitate modernă.

Opera sa include lucrări în tehnici variate: ulei, mixt-media, colaj, lucru cu foile de aur şi alte abordări experimentale. Tematica sa este bogată: portrete, naturi statice, peisaje, compoziţii cu motive religioase sau ambientări interioare, însă ceea ce îl distinge este atmosfera de vis, sensibilitatea picturală şi utilizarea elementelor decorative (foiță de aur, reliefuri) care evocă spaţiile sacre. Stilistic, Petrescu a hrănit o pictură care nu aspiră la realismul strict, ci la o meditaţie vizuală — obiectele, scenele şi personajele apar într-un registru pictural intens personal şi metaforic.

Cariera lui a implicat şi o funcţie de rezistenţă în epoca regimului comunist din România: deşi nu a devenit un icon al artei oficiale, lucrările sale au fost recunoscute şi colectate în câţiva cercuri internaţionale, ceea ce a facilitat o vizibilitate peste graniţe. Astăzi Corneliu Petrescu este apreciat pentru contribuţia sa la arta românească modernă, ca un creator singular, care a combinat experienţa de viaţă, cultura vizuală bizantină şi libertatea expresiei pentru a realiza o operă de o forţă lirică discretă şi autentică.