Frederic Storck

Frederic Storck (1872–1942) este una dintre figurile-cheie ale sculpturii românești de început de secol XX, reprezentant al celebrei familii Storck, care a pus bazele școlii moderne de sculptură din România. Format în atelierul familial și desăvârșit prin studii europene, Storck a îmbinat rigoarea academismului cu un simț decorativ modern, apropiat de spiritul Art Nouveau și de tendințele neo-românești din arhitectură și arte aplicate.

Opera sa acoperă un registru amplu: portrete și busturi, compoziții alegorice, sculptură monumentală și decorație arhitecturală. În portret, artistul urmărește esența psihologică, modelând cu o precizie calmă, în bronz sau marmură, demnitatea personajului. În lucrările monumentale și decorative, pune accent pe claritatea volumelor și pe ritmul siluetelor, integrând sculptura în spațiul public cu sobrietate și eleganță.

Frederic Storck a avut un rol activ în viața artistică bucureșteană: a expus constant, a colaborat la proiecte publice și a contribuit la formarea gustului modern pentru sculptura de calitate. Relația sa cu mediul artistic interbelic – inclusiv prin dialogul cu pictura decorativă și cu arhitectura – a consolidat un ideal al unității artelor, în care sculptura nu e insulară, ci parte a unui ansamblu cultural coerent.

Casa-atelier pe care a împărțit-o cu artista Cecilia Cuțescu-Storck păstrează astăzi memoria unei remarcabile comunități de creație și ilustrează felul în care cei doi au gândit arta ca stil de viață. Prin rigoare, măsură și noblețea modelajului, Frederic Storck rămâne un reper clasic al sculpturii românești moderne.