Margareta Sterian

Margareta Sterian (1897–1992) este una dintre cele mai sensibile și autonome voci ale modernismului românesc. Pictoriță, scenografă, ilustratoare și scriitoare, Sterian a construit un univers poetic propriu, în care culoarea, linia și simbolul se întâlnesc într-o expresie discretă, melancolică și profund umană. Formarea sa, împărțită între mediul artistic bucureștean și contactul cu modernitatea franceză, i-a rafinat gustul pentru sinteză și pentru compoziții limpezi, în care esențialul primează asupra detaliului descriptiv.

Pictura ei îmbină expresionismul liric cu o notă naiv-simbolică, generând imagini recognoscibile: natură statice cu flori, interioare tăcute, ferestre deschise către oraș, personaje-mască, clovni sau siluete fragile surprinse în gesturi simple. Paleta, când stinsă, când vibrată în accente pure, susține o emoție de adâncime; desenul subliniază formele cu finețe, iar spațiile rămân aerisite, aproape muzicale. În paralel, artista a creat desene, colaje și ilustrații de carte, precum și costume și decoruri de teatru, transferând aceeași poezie a esențelor în limbajul scenei.

Departe de retorici grandilocvente, Sterian propune o artă a intimității și a memoriei afective: un jurnal vizual al lucrurilor mărunte – un buchet, o draperie, o măsuță, o fereastră – ridicate la rang de simbol. Coerența acestei lumi, păstrată de-a lungul deceniilor, explică atracția constantă a publicului pentru opera ei.

Astăzi, Margareta Sterian este privită ca o clasică a discreției moderne: un artist care a dovedit că, în pictură, forța nu stă în stridență, ci în echilibrul fin dintre culoare, tăcere și adevărul interior al imaginii.