Magdalena Rădulescu

Magdalena Rădulescu (1902–1983) a fost una dintre cele mai expresive și originale pictorițe române ale secolului XX, o artistă care a transformat culoarea, mișcarea și emoția într-un limbaj plastic personal, vibrant și inconfundabil. Născută la Râmnicu Vâlcea, și-a făcut studiile la Școala de Belle-Arte din București, avându-l ca profesor pe Camil Ressu, apoi la Academia Julian din Paris, unde a fost influențată de arta modernă franceză și de expresionismul european.

Opera sa este caracterizată de o dinamică intensă a compoziției și de o paletă cromatică strălucitoare, în care roșurile, albastrurile și ocrurile creează o lume în continuă vibrație. Magdalena Rădulescu a pictat scene de dans, figuri feminine, portrete, compoziții alegorice și motive populare, toate animate de o energie interioară profundă. Personajele sale – dansatoare, țărănci, mame, copii – sunt reprezentate într-un ritm fluid, poetic, între real și vis.

În perioada petrecută în Franța, artista a expus la saloane importante, fiind remarcată pentru forța expresivă și originalitatea stilului său. Deși influențată de curentele moderne, ea a păstrat mereu o esență românească, vizibilă în temele inspirate din folclor și în lirismul culorii.

Astăzi, Magdalena Rădulescu este considerată o artistă de referință a picturii românești moderne – o creatoare liberă, pasională și profund intuitivă, care a reușit să transforme trăirea interioară în spectacol vizual, unind eleganța formelor cu intensitatea emoției.