George Tomaziu

George Tomaziu (4 aprilie 1915, Dorohoi – 3 decembrie 1990, Paris) a fost pictor, grafician și memorialist, format la Academia de Arte Frumoase din București, în clasa lui Francisc Șirato. Pictura sa se distinge prin claritatea desenului, o cromatică reținută și compoziții limpezi – natură statice, peisaje urbane, interioare și figuri – în care nota lirică se întâlnește cu observația directă, fără efecte grandilocvente.

Biografia lui are un traseu dramatic: în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a colaborat cu serviciile britanice, realizând schițe și transmitând informații despre dispuneri militare. După schimbarea regimului, a fost arestat și a petrecut 13 ani în închisorile comuniste. Experiența detenției, a izolării și a rezistenței interioare a fost ulterior transformată în pagini de memorii, unde luciditatea privirii artistice se împletește cu rigorile mărturiei istorice.

Stabilit după eliberare la Paris, Tomaziu și-a reconstruit treptat viața artistică. În lucrările de maturitate revine acea geometrie calmă a compoziției: planuri bine articulate, contururi sigure, lumini calde filtrate; orașe meridionale, străzi liniștite, colțuri de atelier devin pretexte pentru o meditație vizuală asupra libertății, memoriei și fragilității umane. Portretele și peisajele păstrează o discreție expresivă care potențează forța subterană a imaginii.

Astăzi, George Tomaziu este privit ca o figură singulară a modernității românești: un artist pentru care linia și mărturia se suprapun, iar pictura devine formă de demnitate. Opera sa, traversată de tăcere și lumină, rămâne un reper de claritate morală și economie a mijloacelor, transformată în expresie artistică durabilă.