George Demetrescu Mirea

George Demetrescu Mirea (1852–1934) a fost unul dintre cei mai importanți pictori români ai perioadei de formare a artei moderne, apreciat pentru rigoarea academică, eleganța compozițiilor și sensibilitatea portretului. Născut la Câmpulung Muscel, Mirea a studiat la Școala de Belle-Arte din București sub îndrumarea lui Theodor Aman, iar ulterior la École des Beaux-Arts din Paris, unde a fost influențat de stilul realist și de școala academică franceză.

Opera sa cuprinde portrete, compoziții istorice, scene alegorice și peisaje, toate realizate cu un desen precis și o paletă cromatică rafinată. Portretele sale, de o mare finețe psihologică, surprind nu doar asemănarea fizică, ci și noblețea și demnitatea personajelor, fiind considerate printre cele mai reprezentative din pictura românească de la sfârșitul secolului XIX.

Mirea s-a afirmat, de asemenea, ca autor de picturi monumentale, realizând lucrări de mari dimensiuni pentru instituții importante, printre care Ateneul Român, Cercul Militar Național și Universitatea din București. Aceste fresce și compoziții murale exprimă o viziune grandioasă, dar echilibrată, în care se îmbină idealul patriotic cu rafinamentul artistic.

În calitate de profesor și mai târziu director al Școlii de Belle-Arte din București, George Demetrescu Mirea a avut o influență decisivă asupra formării tinerilor artiști români.

Astăzi, el este recunoscut drept un maestru al picturii academice românești, un artist al echilibrului, al disciplinei și al frumuseții clasice, care a contribuit fundamental la afirmarea artei naționale moderne.