Theodor Aman

Theodor Aman (1831–1891) este una dintre figurile fondatoare ale artei moderne românești — pictor, desenator și gravor, animator al vieții culturale și întemeietor al Școlii de Belle-Arte din București (1864), al cărei prim director a fost. Format la Paris, în spiritul academismului francez, Aman a adus în spațiul românesc rigoarea desenului, disciplina compoziției și un gust rafinat pentru culoare și detaliu.

Opera sa pictată cuprinde scene istorice (epopeea lui Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu), scene de gen, portrete, interioare de atelier, peisaje și natură statice, în care noblețea subiectului se întâlnește cu o cromatică echilibrată și o construcție clară a imaginii. Portretele, în special, dezvăluie o pasiune pentru caracter și psihologie, susținute de o lumină caldă și de o pensulație atent controlată.

Mai puțin cunoscut publicului larg, dar esențial pentru istoria artei noastre, este Aman gravorul. El a fost un pionier al gravurii românești moderne, practicând cu predilecție acvaforta (și tehnici înrudite), într-un atelier propriu, și realizând portofolii care surprind costume, tipuri sociale, peisaje urbane și teme istorice. În aceste plăci se remarcă fermitatea liniei, rafinamentul hașurilor și capacitatea de a condensa narațiunea în semne clare, sugestive. Gravurile funcționează ca jurnal vizual al epocii: de la figuri de târg și interioare bucureștene, până la evocări eroice și portrete de contemporani.

Profesor exigent și promotor al educației artistice, Aman a impus standarde profesionale durabile. Astăzi, picturile și gravurile sale rămân repere ale modernității românești, ilustrând întâlnirea fericită dintre clasicismul academic și sensibilitatea locală, între rigoarea desenului și poezia luminii.