Milița Petrașcu

Milița Petrașcu (1892–1976) a fost una dintre cele mai importante personalități feminine ale artei românești din secolul XX – sculptoriță, portretistă și plasticiană de o originalitate profundă. Născută la Chișinău, Petrașcu și-a început studiile la Școala de Arte Frumoase din Odesa, continuându-le apoi la München și la Academia de Arte din Paris, unde a fost discipolă a marilor artiști Antoine Bourdelle și Constantin Brâncuși.

Influențată de aceștia, dar și de spiritul modernist european, Milița Petrașcu și-a construit un limbaj plastic propriu, în care forța expresivă se împletește cu echilibrul formei și cu o sensibilitate profund umană. Opera sa cuprinde sculpturi monumentale, portrete, busturi, reliefuri și compoziții simbolice, realizate în bronz, piatră sau teracotă.

Celebre sunt portretele de intelectuali și artiști români – între care se remarcă reprezentările lui Constantin Brâncuși, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu și Tudor Arghezi – în care artista reușește să surprindă esența spirituală a personajului, dincolo de trăsăturile fizice. În paralel, a realizat lucrări de mare forță decorativă și monumentală, între care Mausoleul de la Mărășești ocupă un loc central.

Stilul Miliței Petrașcu este riguros și sintetic, apropiat de sculptura modernă europeană, dar păstrând o profunzime spirituală distinct românească.

Astăzi, Milița Petrașcu este recunoscută drept o pionieră a modernismului în sculptura românească, o artistă care a îmbinat sensibilitatea feminină cu forța monumentalului, lăsând o operă de referință pentru patrimoniul artistic național.