Emil Volkers - un pictor german la curtea Principelui Carol I

Pictor și litograf german (1831-1905), reprezentant al școlii müncheneze și de la Düsseldorf, specializat în scene militare, ecvestre și de gen, activ în cercul de artiști care au lucrat pentru principele Carol I, Emil Volkers își începe studiile la Academia de Artă din Dresda, apoi la München, cu doi specialiști în scenele de bătălie și ecvestre, Albrecht Adam tatăl și fiul acestuia, Franz Adam. Bun observator și profesionist, cunoscător excelent al anatomiei cabaline, Volkers devine faimos după publicarea unui apreciat album despre cabaline, în 1859. Pasionat de artă și de reprezentările militare, dornic a face cunoscute frumusețile noii sale patrii, tânărul domnitor Carol I îl cheamă la București pe Volkers în 1867, numindu-l pictor de curte (Hofmaler).

La curtea Principelui Carol I

Timp de peste un deceniu, între 1867 și 1880, Emil Volkers a fost prezent în România, în calitate de artist al Casei Regale. Nu doar portretele nobiliare călare i-au adus recunoaștere, ci și modul în care a reușit să surprindă, cu o sensibilitate rară, esența lumii rurale românești. Prin lucrările sale, Volkers a documentat nu doar înfățișarea, ci și spiritul oamenilor și al peisajelor care i-au inspirat.

Legătura cu Carol I și Războiul de Independență

Carol I a fost un susținător convins al artei și al imaginii oficiale a noului stat român. Pe măsură ce își organiza armata, principele Carol I avea nevoie și de reprezentarea acesteia, și de figurarea lui ca autoritate supremă. Cum cromolitografia constituia un mijloc ideal de multiplicare și revenise în atenția ilustratorilor, el comandă lui Volkers o serie de imagini în culori de mari dimensiuni, imprimate la Düsseldorf, care să prezinte scene de manevre militare. Lucrările pictorului, aflate in colecția princiară, sunt expuse în 1873 la Expoziția Societății Amicilor Bellelor-Arte (Calul Alb și Un bâlci la Argeș). În timpul războiului din 1877, Volkers a întovărășit armata română în campania din Bulgaria, fiind martor direct al evenimentelor și realizând lucrări cu tematică militară sau comemorativă.

Fascinația pentru tradiție și viața rurală

Până spre sfârsitul secolului a mai călătorit cu numeroase ocazii în țara noastrã, atras de pitorescul peisajului sau de portul popular, care, treptat, au luat locul compozițiilor militare, caii și animalele de tracțiune rămânând în continuare prezențe ineluctabile. O parte din moștenirea sa vizuală rămâne înfățișarea satului românesc, a țăranilor în porturi populare și a cailor nobili care i-au devenit emblemă. Lucrările sale păstrează o autenticitate documentară, dar sunt în același timp marcate de compoziții echilibrate și cromatici bogate. Acribia cu care a notat detaliul etnografic conferă azi lucrărilor sale un prețios caracter documentar, în care gustul pentru narație este subliniat de factura sa lisă si riguroasă.

Lucrările lui Emil Volkers la Artiss Gallery

În colecția Artist Gallery sunt disponibile lucrări semnate Emil Volkers care ilustrează perfect această dublă dimensiune – academică și etnografică – a creației sale. Printre acestea se numără:

„La fântână” – o scenă animată, cu personaje și cai, ce surprinde momentul unei opriri într-un decor natural. Compoziția exprimă interacțiunea dintre om și animal într-o atmosferă tihnită.

„La drum” – o lucrare care evocă ideea de călătorie și tranziție, cu personaje în mișcare, redate cu o atenție aparte la gesturi și expresii.

O variantă a operei, datată 1870, se află expusă la Muzeul Național de Artă al României și este reprodusă în ANGHEL, Costina, VIDA, Mariana, Repertoriul Picturii Românești Moderne, Secolul al XIX-lea, Vol. III, I-Z, Muzeul Național de Artă al României, Galeria de Artă Românească Modernă, București, 2018.

Lucrarea are un caracter etnografic, fiind redată într-o viziune naturalistã, ce concureazã fotografia.

În prim-plan artistul descrie o adevăratã procesiune pe un drum de tară, unde, călare sau în carul tras de bivoli, asociază târgoveți și țărani în port popular, iar în trăsurã se aflã un preot. În fundal, culmile Carpaților și imaginea unei incinte mănăstirești completeazã acest compendiu vizual. Factura lisă, cu un desen precis si elegant, specific artistului, pun în valoare bogația cromatică a tipurilor și a costumelor, ce se decupează tranșant în lumina puternică, de zi.

„Odihnă la câmp” – compoziția transmite un moment de respiro într-o zi de muncă la câmp, cu o naturalețe firească și o atenție impresionantă la detalii anatomice și ambientale.

„Nomazi” – lucrare vândută, care înfățișează un nomad, alături de cortul său, într-o compoziție de o expresivitate aparte.

Aceste lucrări, disponibile pe Artiss.ro, sunt nu doar piese de colecție valoroase, ci și fragmente vizuale ale unei epoci în care România își construia identitatea națională cu sprijinul unor artiști veniți din afară, dar profund implicați în realitatea locală.

Stilul pictural și atenția la detalii

Emil Volkers se distinge printr-un stil pictural sobru, dar profund expresiv, în care detaliile anatomice și ambientale sunt tratate cu minuțiozitate aproape documentară. Fiecare cal pictat pare să respire, fiecare costum popular este redat cu precizia unui etnograf. Tensiunea dintre claritatea desenului și paleta caldă, uneori reținută, generează o atmosferă recognoscibilă, în care realul este sublimat prin pictură. Fie că este vorba despre o încruntare abia schițată, o dungă de lumină pe o piele bronzată sau o coamă de cal în bătaia vântului, Volkers surprinde ceea ce majoritatea trec cu vederea: umanitatea discretă a gesturilor cotidiene.

Moștenirea lui Volkers

Opera lui Emil Volkers rămâne relevantă prin autenticitatea cu care a tratat temele sale: omul simplu, calul, peisajul, războiul, portretul. Lucrările sale se regăsesc astăzi în colecții private și muzee din Germania, Austria și România, la Palatul Peleș îndeosebi, fiind tot mai apreciate de colecționarii care caută o artă bine ancorată în context istoric, dar și estetică.

Pasiunea pentru tradiția românească, înregistrată printr-un ochi străin dar empatic, face din Emil Volkers o voce singulară în arta secolului XIX: un martor discret, dar esențial, al unei epoci de formare națională.