Horia Damian – de la București la Paris, un drum spre monumentalitate

Într-un februarie rece al anului 1922, Bucureștiul era un oraș în plină efervescență interbelică, cu cafenele literare, săli de expoziții și un spirit cosmopolit care pulsa printre bulevarde. În acea atmosferă venea pe lume Horia Damian, cel care avea să devină un nume de rezonanță al artei românești și universale, un copil căruia destinul îi rezervase o călătorie care avea să-l poarte de la pictura de început la monumente care evocau infinitul.

Sursă: Demarco Digital Archive

Sursă: Demarco Digital Archive

Tânărul Damian s-a format mai întâi la Școala de Arhitectură din București, o alegere care i-a cultivat simțul proporției și disciplina geometrică. Însă pictura îl atrăgea irezistibil. În 1941, la numai 19 ani, a debutat la Salonul Oficial de Pictură de la Sala Dalles, iar un an mai târziu a avut prima expoziție personală la Ateneul Român. Distincția Anastase Simu pentru pictură, pe care a primit-o atunci, a confirmat că în fața criticilor nu era doar un debutant promițător, ci un talent autentic.

Sursă: Demarco Digital Archive

Momentul care avea să-i schimbe viața a venit în 1946, când a obținut o bursă la Paris. Capitala Franței era în acea vreme un magnet pentru artiști din toată lumea. Acolo, Damian a intrat în contact cu maeștri precum André Lhote, Daniel Lager și Auguste Herbin. Sub influența lor, dar și prin descoperirea lui Mondrian, prin intermediul lui Felix del Marle, tânărul român a pătruns în universul abstracției geometrice. A fost o perioadă intensă, în care învăța, experimenta și își căuta drumul.

Sursă: Demarco Digital Archive

Anii ’50 au fost ani ai frământărilor. Damian a realizat multe lucrări, dar a și distrus o mare parte dintre ele. Căuta o expresie care să-i aparțină cu adevărat, simțea că nu poate rămâne doar la ceea ce îi dicta moda artistică a timpului. Din acea neliniște s-a născut dorința de a duce arta dincolo de limitele bidimensionalului.

În anii ’60, direcția lui a devenit mai clară. Lucrările precum Constellation (1961) arată cum Damian folosea tehnica impasto, cu straturi dense de culoare, aproape sculpturale, apropiindu-se de tachism. Era începutul unei căutări către monumental, o etapă în care pictura părea că vrea să evadeze din propriile rame. În 1967, odată cu seria Le trône, Damian a transformat geometria într-un limbaj cu încărcătură spirituală. În aceste lucrări, Damian depășește granița dintre pictură și sculptură: tronurile sale devin construcții grandioase, cu aer de arhitecturi solemne, purtând o intensă încărcătură spirituală.

Sursă: Radu Varia - Centenar Horia Damian

Criticul Pierre Restany remarca faptul că „Opera lui Damian mărturisește o dorință arzătoare de a spiritualiza actul picturii. Ea nu se lasă purtată de impuls și nici nu caută să provoace.”. În mâinile artistului, liniile precise și formele clare nu deveneau reci, ci încărcate de emoție. Damian nu folosea geometria ca pe un calcul matematic, ci ca pe un limbaj prin care se putea atinge transcendența.

Sursă: Radu Varia - Centenar Horia Damian

Horia Damian - La Colline

Anii ’70 au fost pentru el perioada de consacrare internațională. În 1972, a conceput primul monument din seria Galaxie pentru Houston, SUA. În 1974, proiectul a prins formă la Neue Galerie din Aachen, Germania. Tot atunci, pentru Solomon R. Guggenheim Museum din New York, Damian a realizat La Colline, o lucrare monumentală din polistiren acoperit cu mii de sfere galbene de hârtie. Era un univers în sine, un deal cosmic care transforma spațiul muzeului într-o experiență metafizică.

În paralel, Damian a lucrat la proiecte precum Projet pour San Francisco, în care guașa devenea intrumentul pentru operele viitoare.

Horia Damian - Le projet de San Francisco

Criticul și istoricul de artă Radu Varia a fost unul dintre cei care au înțeles și promovat dimensiunea unică a operei lui Damian. Grație lui, artistul a expus la Centre Pompidou, Grand Palais, Documenta de la Kassel, Bienala de la Veneția, MoMA din Rio de Janeiro și multe altele. Varia a publicat volume importante despre opera sa, precum Galaxie (1974), La Colline (1976) sau Métaphysique et monumentalité (1992). Damian devenea astfel nu doar un artist recunoscut, ci un reper al artei contemporane.

Sursă: Radu Varia - Centenar Horia Damian

Horia Damian - Le Colisée

În 1981, UNESCO l-a invitat să participe la un proiect artistic dedicat păcii, un moment care i-a confirmat recunoașterea internațională. Cu toate acestea, Horia Damian a rămas ceea ce criticii au numit mai târziu ‘un mare solitar al secolului XX’: un artist care nu s-a alăturat niciunei mișcări, preferând să își urmeze singur drumul, apropiindu-se astfel, prin destin, de figura lui Brâncuși. Și poate că tocmai de aceea Salvador Dalí a spus: „Damian, celălalt erou al României alături de Brâncuși”.

Sursă: Galeria Plan-B

Astăzi, operele lui Damian pot fi admirate nu doar în marile muzee ale lumii, ci și pe platforme precum Artiss.ro, unde colecționarii au acces la lucrări autentice. Printre ele se regăsesc compoziții grafice care ilustrează rigurozitatea stilului său, dar și piese picturale cu încărcătură simbolică. Privindu-le, descoperim aceeași tensiune între geometria exactă și poezia vizuală care l-a consacrat.

Valoarea lui pe piața de artă este confirmată de vânzări spectaculoase. În 2014, la Sotheby’s Paris, lucrarea Joueurs de Rugby s-a vândut cu peste 65.000 de dolari. Alte lucrări s-au tranzacționat în ultimii ani cu câteva mii sau zeci de mii de dolari. Acest interes constant demonstrează că Horia Damian este un nume care continuă să fascineze colecționarii și criticii de artă.

Sursă: Galeria Plan-B

În România, artistul a fost redescoperit și prin expoziții retrospective. În 2022, la 100 de ani de la nașterea sa, Academia Română a organizat o expoziție amplă, prezentând lucrări emblematice și publicând un catalog detaliat despre cariera lui. Textele curatoriale subliniază dimensiunea universală a operei sale și ne invită să privim creația lui Damian ca pe un dialog permanent între artă, știință și spiritualitate.

Privind în ansamblu, destinul lui Horia Damian pare să fi fost acela al unui vizionar. A pornit din București, și-a găsit vocea la Paris, a cucerit muzeele lumii și a rămas fidel propriei viziuni. Nu a căutat popularitatea imediată, ci un drum care să lase urme adânci în timp. De aceea, astăzi, când vedem lucrările sale, avem sentimentul că nu privim doar obiecte de artă, ci ferestre către un alt univers. Un univers ordonat, geometric, dar plin de mister și emoție.

Sursă: Radu Varia - Centenar Horia Damian

Moștenirea lui Damian este uriașă. Prin operele sale, el a demonstrat că arta nu este doar expresie vizuală, ci și reflecție asupra condiției umane. A transformat geometria într-un limbaj poetic, a făcut din monumentalitate o meditație asupra infinitului și a dovedit că un artist român poate fi, alături de Brâncuși, un erou al artei universale.

Horia Damian - Composition blanche centre rouge

 

Sursă: Galeria Plan-B

Sursă: Radu Varia - Centenar Horia Damian