Sandu Darie - Transformable Structures II

semnat jos dreapta

ulei pe placaj

36 x 36 cm

Lucrarea este însoțită de Certificat de Autenticitate emis de Pedro de Oraá la 12.11.2012

DATE DOCUMENTARE

În anii 1950, Sandu Darie a început să lucreze la ceea ce el a numit „Structuri transformabile”. Aceste lucrări au pătruns într-un cinetism personal, în care planul pictural activează ca bază din care se nasc axe mobile pentru spectator. Artist multidisciplinar, a lucrat în diferite domenii artistice, inclusiv sculptură, pictură, desen, ceramică, scenografia și costume de teatru. Și-a început pregătirea academică la Paris în 1926 în domeniul universitar al dreptului. Cu toate acestea, interesul său pentru artă și atmosfera artistică din Paris l-au introdus pe Sandu Darie în lumea artei într-o manieră autodidactă. În această perioadă, artistul și-a îmbinat pregătirea în Franța cu participarea la reviste și ziare progresiste din România și Franța, în care a realizat desene pline de umor. În 1940 s-a alăturat armatei franceze ca voluntar, ajungând în Cuba un an mai târziu. Pe insulă a început să producă desene pline de umor, care și-au dobândit o mare reputație, făcându-l un artist de frunte din 1942 încoace. În 1949, anul primei sale expoziții la New York, și-a început relația artistică cu Gyula Kosice, fondatorul grupului „Arte Madí”, și s-a implicat astfel în expozițiile grupului și în publicarea articolelor în revista grupului. Între 1958 și 1961 a fost membru al renumitului grup de artiști „Diez Pintores Concretos”, iar în 1964 a realizat documentarul „Cosmorama. Poema espacial no 1", un studiu experimental al formelor și structurilor în mișcare. În anii 1970, producția sa a urmat o linie de proiecte pentru medii arhitecturale urbane folosind cinetismul ca limbaj. În 1982 a fost membru al juriului Salón Paisaje'82, Museo Nacional de Bellas Artes, Havana, iar în 1988 a fost în juriul celui de-al III-lea Salón de Premiados, Museo Nacional de Bellas Artes, Havana, Cuba. Sandu Darie Laver este una dintre cele mai remarcabile figuri ale artei cubaneze. El este unul dintre principalii precursori ai abstracției atât sub aspectul liric cât și geometric. Un exemplu al experienței sale de abstractizare geometrică este această lucrare plastică, care, datorită caracteristicilor sale formale și structurale, ar fi putut fi executată în anii 1950. A fost, de asemenea, unul dintre reprezentanții de frunte ai artei cinetice. Printre numeroasele sale recunoașteri, merită menționată Mențiunea de Onoare a VIIII Salón de Pintura y Escultura del Museo Nacional de Bellas Artes de La Habana în 1956 și numirea sa ca Membru de Onoare al Academiei Regale de Arte Frumoase din Haga (Olanda) în 1975, Museo Nacional Centro de Arte Reina Sofía din Madrid și numeroase colecții private din întreaga lume, precum și instituții precum Casa de las Américas din Havana (Cuba) și MoMA din New York, printre altele.