Constantin Artachino

Constantin Artachino (1870 – 1954) a fost pictor și profesor, o prezență importantă în arta românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din prima jumătate a secolului XX. Peisagist și portretist sensibil, Artachino a îmbinat formația academică cu influențe impresioniste și postimpresioniste, păstrând în permanență echilibrul compoziției și rigoarea desenului. artmark.ro
Și-a început pregătirea la Școala de Belle-Arte din București, unde a studiat cu Theodor Aman și George Demetrescu Mirea. Beneficiind de o bursă, și-a continuat studiile la Académie Julian din Paris, experiența franceză fiind completată de lucrul în zona Fontainebleau și Barbizon și de călătorii la Veneția, Milano, Londra și Constantinopol. La Paris a legat și o strânsă prietenie cu Ștefan Luchian.
Creația sa cuprinde peisaje, portrete, naturi statice și scene de gen, un loc aparte fiind ocupat de imaginile inspirate de Dobrogea, Balcic și lumea balcanică și orientală. Casele modeste, ulițele, geamiile, peisajele de coastă și personajele întâlnite în călătoriile sale sunt transpuse într-o pictură sobră și elegantă. Cromatica este de regulă armonioasă, construită din tonuri calde și nuanțe atent echilibrate, iar tușa poate varia de la modelajul precis, de factură academică, la o expresie mai liberă și luminoasă.
Artachino s-a implicat activ și în modernizarea vieții artistice românești. Alături de Ștefan Luchian și Nicolae Vermont, a participat la constituirea societății „Ileana”, iar în 1901 s-a numărat printre fondatorii „Tinerimii Artistice”. A desfășurat totodată o îndelungată activitate pedagogică la școlile de arte frumoase din Iași și București. Sberopedia
Prin echilibrul dintre tradiția academică și deschiderea către modernitate, Constantin Artachino ocupă un loc distinct în pictura românească. Opera sa păstrează farmecul unei lumi dispărute, surprinsă cu sensibilitate, claritate și o remarcabilă atenție pentru lumină și atmosferă.