Gheorghe Șaru

Gheorghe Șaru (1920, Checea, Timiș – 2003, New York) a fost pictor, grafician și profesor, una dintre personalitățile distincte ale artei românești postbelice. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Iași între 1939 și 1944, continuându-și formarea la București, unde l-a avut profesor pe Jean Alexandru Steriadi, iar ulterior la Accademia di Belle Arti „Pietro Vannucci” din Perugia. Între 1948 și 1982 a desfășurat o importantă activitate pedagogică la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București.

Creația lui Șaru cunoaște o evoluție semnificativă de la pictura figurativă către un limbaj modern, tot mai apropiat de abstracție. În lucrările timpurii predomină compozițiile cu personaje, scenele inspirate din lumea rurală și tematica socială, construite într-o manieră narativă. Treptat, formele se simplifică și se fragmentează, iar culoarea dobândește un rol esențial în organizarea suprafeței picturale.

Un moment important pentru evoluția sa artistică îl reprezintă contactul cu Mexicul, în anii 1960. Fascinația pentru arta precolumbiană, în special pentru structurile decorative mayașe și aztece, contribuie la dezvoltarea unui vocabular plastic original, bazat pe geometrizare, ritm, transparențe și suprapuneri cromatice. În compozițiile sale abstractizante pot fi descoperite adesea siluete și fragmente figurative, integrate într-o adevărată țesătură de forme și culori.

Șaru a practicat, de asemenea, grafica, ilustrația de carte și arta monumentală, realizând inclusiv lucrări de mozaic și colaborând la proiecte de tapiserie.

Stabilit în ultima parte a vieții în Statele Unite, Gheorghe Șaru a continuat să picteze până aproape de sfârșitul vieții. Opera sa rămâne recognoscibilă prin luminozitatea culorii, transparențele elaborate și sinteza originală dintre figurativ și abstract.